Setari Cookie-uri

Asante sana, Zanzibar!

Asante sana pentru frumusetile tale nestiute de multi, pentru culorile tale exotice si uluitoare, pentru hrana si zambetul frumos al oamenilor de abanos!

Text de Raluca Mohora

Aveam in plan de ceva vreme o excursie in Zanzibar. Suna exotic ca si cum ar fi la captul pamantului. Si te face sa te crezi explorator al lumii... ei bine, nu chiar, e cam la jumatate :)

Nu prea am rabdare sa stau mult in avion, de aceea aleg destinatii de vacanta cat mai accesibile - sa nu zbor mai mult de 6-8 ore. De data aceasta am primit cadou (aleluia!) asa ca am plecat!

Nu am mers ca la pomul laudat – gandindu-ma ca va fi un paradis sau ceva de genul acesta, nu aveam nici cea mai mica asteptare.

Asta pana am ajuns... de sus, din avion, buimaca dimineata deschid ochii (asta dupa ce zburasem deja 5 h pana in Dubai, inca 5 escala acolo si 6 pana in Zanzibar) si vad ceva cum nu mai vazusem niciunde: o insula in intregime verde! Avionul plana usurel deasupra insulei, iar ochii mei curiosi se minunau de cat de verde si frumos se vedea de sus - palmierii , campurile. Totul era verde!

Citește și:

Aterizarea se face in capitala - Stone City, un orasel micut, vechi, cu piata pestrita si strazi aglomerate. Aeroportul este ca o autogara dintr-un orasel de provincie de pe la noi.

Asfaltul cam lipseste si el. Peste tot sunt oameni forfotind in oraselul aglomerat, in cautare de lucru sau hrana.

Am trecut de oras si abia de aici a inceput minunea... paduri de bananieri, mango, campuri de orez, baraci pe marginea drumului, vanzatori ambulanti de fructe fel de fel (cu adevarat un paradis de neimaginat al fructelor exotice), copii iesind de la scoala, vacute cu o cocoasa, caprite roscate fara par lung cum sunt la noi... amalgam.

Traiul rudimentar si firesc al oamenilor te face sa crezi ca esti in urma cu cel putin 80 de ani... baracile din palmier si tec de abia acum au inceput sa fie inlocuite cu cateva constructii de beton.

Eu le prefer pe cele din palmier - se potrivesc printre umbrelele late ale frunzelor de bananier.

Citește și:

    Dupa o ora de mers cu masina si cu un sofer prietenos, am ajuns la locul de cazare - un boutique hotel din Metemwe - si aici s-a deschis in fata ochilor mei paradisul adevarat: cea mai frumoasa plaja pe care am vazut-o vreodata... cu nisip alb ca din zahar pudra, un ocean prietenos, cald si linistit si cu o culoare minunata, palmieri ce adiau imbietor a odihna, hamace si paturi impletite...

    Este cu adevarat un peisaj din cele pe care le vedeam puse peste tot cand eram mica - pe tricouri, pungi de in sau carti postale - si visam cu ochii deschisi ca poate voi vedea si eu vreodata.

    Ei, iata ca am am ajuns in micul paradis fara ca macar sa fi banuit de dinainte cat este de frumos.

    Pardisul exotic este completat si de zecile de fructe si condimente - Zanzibar fiind mare producator al tuturor mirodeniilor ce ajung la noi ambalate in pliculet, macinate si uscate, dar nu stii niciodata cum arata copacul, arbustul sau planta de unde sunt recoltate. In sfarsit, acum am invatat multe: de exemplu, nucsoara (the queen - asa ii zic ei) este invelisul samburelui unui fruct si are culoarea rosu purpuriu.

    Cel mai mult cultiva si sunt renumiti pentru cuisoare (the king), un arbust cu flori frumoase, sunt puse la uscat si le gasesti peste tot pe marginea drumului. Avocado este destul de scump si rar si acolo, foarte mult apreciat de localnici ca sursa de hrana satioasa, banane roz, pomelo, curcuma, fructul lui Jack sau maracuja (fructul pasiunii), toate acestea le poti descoperi daca mergi la un Spice farm.

    Atat ghidul (noi l-am avut pe simpaticul Omar), cat si oamenii locului nu mai stiu cum sa iti faca pe plac si sa te distreze - iti fac coroana din palmier, ochelari din frunza de bananier, bratara, cosulete superimpletite, ornate cu flori multicolore - eu m-am impretenit cu Alibaba care era uimitor de destoinic la impletituri. Tot aici am descoperit ca exista un specialist al catararii in palmier dupa nucile de cocos - isi tine atat mainile, cat si talpile curbate si se urca peste 8 m dupa pretiosul fruct. Palmierul este deosebit de respectat si apreciat acolo, fiind folosit in intregime la constructii, miezul fructelor la gatit, iar nuca uscata la facut focul. In timp ce se catara, face si spectacol - canta si se tine agatat in doua maini, da din fund si din picioare - este atat de haios, incat prinzi drag de el si spiritul lui vesel.

    De altfel, toti au o veselie si o bucurie aparte - iar cand le dai la sfarsit ceva bani, deja fata li se lumineaza si zambesc cu toti dintii - astfel stiu ca asigura traiul intregii familii si stiu ca, daca esti generos, familia lor nu va suferi lipsuri in ziua respectiva .

    Am mai vizitat Prison Island - un pic comerciala pentru gustul meu, dar eu sunt fascinata de testoase - imi plac mult si acolo am gasit tot ce imi doream sa vad. Cea mai in varsta batranica are 184 de ani.

    I-am dat sa manance frunze pentru ca saracuta nu prea se mai deplasa.

    Intr-o alta zi am fost la snorkeling pe insula Mnemba - se zvoneste ca ar fi a lui Bill Gates. Era super pazita. Ei bine, insula aceasta este in mijlocul unui paradis acvatic greu de descris in cuvine: cea mai clara, frumoasa si fascinanta culoare... pare ceva ireal - te uiti si tot nu crezi ca poate exista asa ceva - pardis al pestilor colorati, al stelutelor de mare si al altor specii pe care le vezi clar inotand langa tine. Tipul care ne-a condus barca se baga la fundul apei precum un delfin, la 6-8 metri, si aducea fel de fel de minunatii la suprafata.

    Ce vreau sa mai spun: toti, dar toti sunt foarte frumosi - barbatii, femeile cat si copiii sunt deosebit de frumosi, au niste trasaturi ca niste statui, cu dintii albi, sunt slabi (nu vezi grasunei) si sunt foarte mandri.

    Istoria lor este deosebit de zbuciumata, am fost si la un mic muzeu amenajat langa biserica catolica din oras, facut in memoria miilor de sclavi trimisi in urgie. Nu am putut sta prea mult, peretii pareau sa aiba durere in ei si duceau mai departe chinurile suportate de bietele suflete luate si vandute ca sclavi.

    Ce mai este de remarcat in Zanzibar: in afara de peisajele care iti taie respiratia, mi-a mai placut un lucru. Faptul ca sunt in urma mult fata de lumea tehnologizata face sa arate ca Romania acum 50 de ani (cand toti copiii fara telefoane sau alte prostii sunt afara la joaca - sunt mari iubitori ai fotbalului, astfel incat vezi echipe peste tot pe plaja sau in catune). Copiii din satele de langa plaja se joaca intre ei si inoata zilnic. Le-am dus caramele, caiete si creioane.

    Nu v-am zis despre mancare... desigur ca, acolo, in regatul mirodeniilor este deosebit de buna, nu e mult mai iute ca in Asia, folosesc mult orez, banane pentru gatit (sunt mult mult mai mari – alta specie), fructe de mare. Eu am facut o pasiune pentru o supa crema cu fructe de mare, astfel ca simpatica ospatarita venea razand la mine in fiecare zi – “supa, nu?”

    Toti care lucreaza pe langa strainii ce au deshis mici afaceri vorbesc bine engleza – au invatat de la turisti.

    Limba lor – Swahili - se vorbeste in mai multe tari din Africa si este foarte melodioasa si usor de retiniut. Toti te saluta cu “jambo” iar daca tu, un Mzungu vrei sa faci mai repede ceva, iti zambesc si pun un pole–pole in cale agitatiei tale :)

    Zanzibar e un mic paradis aflat la inceput, inca neintoxicat cu mii de turisti, masini, tehnologie. Traiul si nevoile primare, plajele uluitor de albe, apele azurii si limpezi, totul mi-a depasit asteptarile. Pentru prima data mi-a trecut prin cap ca “Zanzibar, esti o insula pe care cu adevarat putea sa locuiesc”.

    Vizionare placuta


    Kudika
    15 Ianuarie 2020
    Echipa Kudika
    Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

    Ti-a placut acest articol?

    Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.