Ce bine că ești, ce mirare că sunt, Pământ minunat!

Ce bine că ești, ce mirare că sunt, Pământ minunat!
Kudika
25 Februarie 2021

Cam așa mă tot mir de fiecare dată când mă pierd iarăși prin lumea mare. Ce mirare că sunt și ce locuri frumoase are acest pământ, ce mări și oceane cu pești multicolori, ce ape cristaline, ce munți cu verdeață sau în cei pustiiti de deșert...

Text de Raluca Mohora

Una dintre primele mele călătorii în afară țării a fost în Egipt acum aproape 20 de ani. Am fost într-un fel de press trip în Sharm El Sheikh.

Eu am făcut un pact prin care mi-am zis că viață e mult prea scurtă și că, pe cât posibil, să nu merg de mai multe ori în aceeași țară și să încerc să vizitez cât mai multe locuri. Așa că, multă vreme, nu am mai fost în Egipt.

În situația cu pandemia m-am trezit că nu aveam foarte multe variante bune de călătorit, așa că am ochit acesta minunată plecare cu charter spre Hurgada.

Așa cum ziceam, mi-am dat seama că de la prima mea vizită în Egipt au trecut 20 de ani iar vremea a trecut așa de repede , ca și când ar fi fost o simplă clipire din ochi... Chiar o să pun poze să le vedeți: ATUNCI ȘI ACUM.

Am plecat cu Tarom- mie îmi place foarte mult să merg cu ei- nu știu de ce, dar mă simt în siguranță, iar piloții noștri sunt chiar buni, au aterizări line și se străduiesc să fie zborul cât mai plăcut , chiar dacă afară este vânt puternic sau alte condiții meteo grele.

Ca peste tot în această perioadă, formalitățile de mers sunt un pic mai aspre și așa este și normal- te așteaptă pe scară avionului în Hurgada o echipa și îți verifică actele și testele cu mare atenție.

M-am bucurat sincer să revăd Marea Roșie cea frumoasă. Am prins 28 de grade și o vreme excelentă de stat la plajă, ba chair ne-am și balacit.

Pentru că nu suntem genul de oameni care stau 7 zile cu burta în sus pe sezlog, am luat foarte multe excursii- aproape în fiecare zi am mers altundeva. Cel mai mult ne-a plăcut - ca să nu zic impresionat-extrem - excursia la Luxor, vechea capitală a Egiptului antic - unde am vizitat Templul din Karnak, Valea Regilor și mormântul uneia dintre cei mai vestiți faroni - femeia faraon Hatseptsut.

Fiecare dintre cele 3 menționate – deși le studiezi la istorie în școală - este greu să la vezi cu ochii minții - te șochează prin măreție și este greu de descris în cuvinte ceva ce nimeni de atunci nu a mai atins-măreția faraonilor, opulență șocantă de acum 4000 de ani greu de egalat chiar și în zilele noastre.

De o parte și de alta a Nilului (mărețul fluviu ce alimentează și hrănește tot poporul egiptean, miile de turiști din hoteluri și chiar produce pentru export) sunt mii și mii de peticele verzi cultivate cu trestie de zahăr, bananieri, fel și fel de culturi - totul extrem de îngrijit și de un verde viu. Șocant este că la numai câțiva kilometri nu mai vezi nimic, nici un firicel de iarbă - începe marele pustiu, deșertul.

Diferența dintre păturile sociale este foarte mare ca și în alte țări în care am mai fost - din palate ieși direct în zone în care oamenii stau efectiv în colibe. Peste tot este armata și chiar în autocarul cu turiști este mereu un polițist înarmat cu mitralieră. Am înțeles că pedepsele sunt extrem de dure: cine comite o crimă nu mai e liber 35 de ani. Și legea chiar se aplică.

Luxorul este o destinație de neratat, dar trebuie să te înarmezi cu multă răbdare – drumul nu este tocmai ușor – întreaga excursie ține 16 ore - dar merită și este ceva ce poate vezi o dată în viață și cu nimic de comparat. Pentru mine a fost transpunerea în real a zecilor de ore de istorie antică pe care o citeam cu nesaț. Luxorul - din arabă AL Uqsur - Orașul Palatelor - din care a derivat în zilele noastre cuvântul ”lux”, merită văzut!

Într-o altă zi am fost și am făcut cu atv-urile prin deșert 20 km prin pustiu până la beduini - acei privitori în zare de parcă se uită prin tine. Acum s-au mai modernizat – primesc truristi și îi acceptă ca să mai facă un ban, te mai plimbă cu o cămilă.

Față de Wadi Rum – în Iordania, deșertul din Peninsula Sinai este mult mai arid; acolo era roșu iar aici este totul gri, uscat, piatră și nimic. Te impresionează pustietatea asta măreață.

O altă excursie simpatică tare a fost cea de la Paradise Beach sau cum spune ei - Maldivele Egiptului.

Insula este într-adevăr deosebit de frumoasă - nu este locuită și poți merge doar în croaziere de o zi. Apa este ireal de frumoasă iar în adâncuri este un univers magnific cu numai la Teleenciclopedia mai vedeam când eram copii - toate culorile de pești din recifii de corali, minunății ce trebuie văzute măcar o dată în viață. Pe drumul spre insula, în fața bărcii, au început să salte veseli delfinii. Doamnneee cât de drăgălași și prietenoși sunt! Adevărate minunății ale apelor!

Plaja are nisip foarte fin, iar o parte este protejată- accesul turiștilor se face parțial pe insula.

Ce să va mai spun- mâncare foare bună - ca la arabi - mie îmi place mult, cu multe legume, gătit ușor- nu foarte multe prăjeli, oamenii amabili, dar reținuți. Cel mai mult ne-am amuzat de cel care stătea la prăjituri și fructe - era un fel de gardian al prăjiturilor – hilar de-a dreptul, se uita urat la cei care cereau mai multe: ”mă fried, enough” - cu o față inspaimatatoare. A speriat pana si un rus care voia să ia mai multe banane ☺

Ar fi multe de zis - dar cel mai bine, ar fi să fie văzut!

Featured photo by Lea Kobal on Unsplash

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri