Nouă mănăstiri de lângă București pe care trebuie să le vizitezi

În jurul Capitalei, pe o rază de aproximativ 50 de kilometri, se află mănăstiri ridicate de voievozi, de mari boieri sau de călugări evlavioși, locuri care păstrează nu doar istorie, ci și o stare aparte, greu de explicat în cuvinte.

Iată mai jos, o listă a celor mai frumoase și apropiate mănăstiri!

Mănăstirea Căldărușani

Ctitorită de Matei Basarab în 1637–1638, mănăstirea stă pe o peninsulă a lacului Căldărușani, într-un cadru natural spectaculos. A rămas în istorie și prin ucenicia lui Nicolae Grigorescu, care a lucrat aici în tinerețe. Muzeul adăpostește icoane pictate de el, dar și o colecție bogată de obiecte de patrimoniu. Lăcașul este căutat pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și pentru sfintele moaște păstrate în biserică (Sf. Dimitrie, Sf. Ștefan, Sf. Pantelimon, Sf. Elefterie, Sf. Haralambie, Sf. Parascheva).

Mănăstirea Cernica

Atestată documentar în 1608, a fost ridicată inițial de vornicul Cernica Izvoranu.În 1781, venirea starețului Gheorghe, ucenic al Sf. Paisie Velicikovski de la Neamț, este considerată rectitorirea așezământului prin refacerea obștii și ridicarea lăcașului din ruină.

Biserica principală a fost ridicată în 1831-1842 de starețul Calinic și de arhiereul Ioanichie Stratonichios. Aici se află moaștele Sfântului Ierarh Calinic.

Cimitirul mănăstirii este loc de odihnă pentru numeroase personalități culturale și teologice, ceea ce îi dă un aer aparte, între rugăciune și memorie națională: mitropolitul Nifon, scriitorul-preot Gala Galaction, pictorul Ion Țuculescu, marele teolog Dumitru Stăniloae.

Mănăstirea Chiajna

Un loc cu destin durerors. Biserica monumentală începută de Alexandru Ipsilanti nu a fost niciodată sfințită și nu a avut loc nicio slujbă, fiind avariată de multiple invazii turcești înainte de finalizare.

Din vechiul ansamblu se mai păstrează acum o parte din biserica mare. Ruinele ei au crăpat, expuse intemperiilor și vibrațiilor trenurilor din apropiere, au un dramatism aparte. În apropiere s-a ridicat o biserică de lemn, în stil maramureșean, care păstrează viața liturgică acolo unde vechea ctitorie a rămas doar zid.

ArtShotPhoto/shutterstock

Mănăstirea Comana

Atestată în 1461 și ctitorită de numele lui Vlad Țepeș, Comana poartă amprenta mai multor refaceri și consolidări. Aici, unii istorici, cred că Vlad Țepeș l-a ucids pe Laiotă Basarb, care a fost înormântat decapitat, capul fiind trimis la Poarta Otomană, fără podoabe li fără o lespede funerară demnă de un voievod.

Pe locul vechii biserici, Radu Șerban a ridicat una mai mare, întărită cu ziduri puternice. Un secol mai târziu, Șerban Cantacuzino a restaurat ansamblul și a construit, în colțul de sud-est, Paraclisul „Sf. Spiridon și Eftimie”.

Aici, se află și Mausoleul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial, amenajat cu sprijinul Reginei Maria și la inițiativa lui Nicolae Iorga. Aici sunt depuse osemintele a 866 de soldați români și străini, identificați și neidentificați.

Dincolo de ziduri, Delta Neajlovului completează experiența cu un peisaj liniștitor, aproape sălbatic.

Mănăstirea Pasărea

Acest lăcaș are o povește aparte. Mănăstirea Pasărea s-a născut din inițiativa călugărilor și a credincioșilor, nu din voință domnească. Prima biserică a lăcașului a fost distrusă de cutremurul din 1838, iar în 1846, Sfântul Calinic, straeț la Cernica, reconstruiește biserica mare, la 10 ani distanță după ce ridicase biserica din cimitir. Astfel, Cernica și Pasărea sunt mănăstiri surori.

Aici se găsesc monumente funerare realizate de sculptori importanți (Gheorghe Anghel și Carol Storck) și un muzeu cu valoroase colecții de icoane și broderii.

Mănăstirea Samurcășești

Întemeiată în 1808 de vornicul Constantin Sămurcaș în satul Ciorogârla, impresionează prin biserica cu trei altare și prin îmbinarea de cărămidă aparentă și piatră a fațadei actuale. În incintă se află mormintele ctitorilor și ale unor personalități istorice. Este un exemplu de arhitectură religioasă de secol XIX. A fost avariată la cutremurul din 1940, dar a fost demolată și refăcută cu respect pentru forma inițială.

Mănăstirea Sitaru

Ctitorită în 1627 de jupân Papa Greceanu, străbunicul lui Constantin Brâncoveanu, a trecut prin perioade de pustiire și renaștere. A fost pustiită până în 1915, viața monahală reînvie abia în 1928 când doi călugări de la Căldărușani se mută la Sitaru. În 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial se refugiază aici 24 de călugări basarabeni.

Biserica mare are pridvor pictat integral, iar paraclisul mai nou completează ansamblul. Așezată lângă pădure, e una dintre mănăstirile unde liniștea naturii face parte din experiență.

Mănăstirea Snagov

Ridicată pe o insulă a lacului Snagov, lângă satul Siliștea Snagovului, această mănăstire este foarte veche, din ultimii ani ai domniei lui Mircea cel Bătrân (ctitorul inițial). Vlad Țepeș, Mircea Ciobanul, Neagoe Basarab - au contribuit ulterior la refacerea ei.

La Snagov, în vremea stăreției Sfântului Antim Ivireanul (1694-1705) s-au tipărit mai multe cărți bisericești în română, slavonă, greacă și arabă. Tot aici a fost tipărită prima carte cu litere latinești din Țara Românească, Orânduiala slujbei lui Constantin și Elena.

artfotoxyz/shutterstock

Povestea lăcașului este legată și de legenda mormântului lui Vlad Țepeș. Legenda spune că după lupta cu turcii de la Dănești, în 1476, Vlad Țepeș a fost ucis, iar trupul său a fost ascuns de călugării de la mănăstire și înmormântat apoi creștinește, fără mult fast. Biserica din cărămidă aparentă adăpostește una dintre cele mai ample fresce religioase dintr-o biserică românească. De-a lungul timpului, lacul i-a fost singurul zid de apărare.

Mănăstirea Țigănești

Apare în documente din secolul al XVIII-lea și este cunoscută pentru atelierele sale de broderie și veșminte liturgice din bumbac și din mătase vegetală cu fir de aur și argint. Tot în atelierele mănăstirii a fost lucrată și broderia pentru Sala Maură a Castelului Peleș de la Sinaia.

Din prima biserică, de lemn, ctitorită de boierul Matei Țigănescu și de verișoara lui, Paraschiva Căplescu, s-a mai păstrat doar icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Biserica actuală, ridicată la începutul secolului XIX, are un turn-clopotniță cu un ceas adus din Germania în 1911. Locul păstrează un echilibru între tradiție monahală și artă decorativă.

sursa poze: CristiDumi/shutterstock; Vlad Ispas/shutterstock

---