Călătorii tematice: Cum am descoperit echitația

Prima lecție de echitație am avut-o în a doua zi a călătoriei mele și am resimțit o ora ca fiind jumătate de zi. De la emoții!

Când am ajuns în manej Steward era pregătit deja, mă aștepta alături de antrenor. Mi-am pus toca (casca de protecție), am învățat să îmi reglez scărițele în funcție de înălțimea mea, mi s-a făcut instructajul pentru a fi în siguranță atât pe cal cât și pe lângă cal și a urmat încălecarea. Odată ajunsă acolo am observat că mă simțeam confortabil și îmi plăcea faptul că vedeam acum totul de la înălțime. Începutul era promițător. La primul pas pe care l-a făcut Steward, însă, emoțiile mele s-au dublat. Nu eram pe o mășinărie cu instrucțiuni de utilizare ci pe o ființă vie, cu voință proprie, pe care nu știam cum să o gestionez.

Cu ajutorul instructorului extrem de răbdător care mi-a explicat fiecare mișcare a calului am învățat să stau corect în șa, să pornesc și să opresc calul singură, să merg cu el stânga-dreaptă. Am făcut ture la pas în manej. La început însoțită de instructor la sol, apoi singură. Și ce triumfătoare mă simțeam! Cred că acesta a fost momentul în care mi-am conștientizat zâmbetul de pe față deși inima bătea mai să îmi sară din piept. Am încercat apoi să fac trap simplu și trap săltat, iar până la finalul lecției emoțiile s-au mai domolit și am putut să mă bucur de experiența întreagă.

Deși durase numai o oră, aveam impresia că a trecut jumătate de zi la cât de intens am simțit fiecare minut. Mă simțeam mai bine ca niciodată și mult mai curioasă legat de următoarea lecție. Dacă am învățat atâtea lucruri într-o singură lecție, îmi imaginam că deja de la următoarea trec la nivelul urmaăor, merg la galop! Urmând ca apoi să străbat călare dealurile din jur.

Carmina Nițescu
10 Octombrie 2021

Urmareste-o pe Carmina Nițescu

Addicted Traveler & Storyteller. Wine Adventurer. A descoperit călătoriile încă din copilărie, iar vinul după 30 de ani. Le-a îmbinat pe amandoua și, după o carieră de 14 ani...