Călătorii tematice: Cum am descoperit echitația

Prima interacțiune cu Steward, calul blond din rasa Haflinger, cel mai cunoscut cal al centrului de echitație și singurul băiat, a fost cu teamă. Mă mai aflasem o singură dată atât de aproape de un cal în trecut, însă de data aceasta am fost încurajată să îl mângâi și să îl las să mă miroasă pentru că pentru un cal aceasta este modalitatea în care face cunoștință cu vizitatorii. Odată ce mi-am depășit teama am văzut că Steward era într-adevăr un cal blând (ca toți caii de la Potcoava, aveam să aflu ulterior). Urma să ne împrietenim și mai bine următoarea zi odată cu prima lecție de echitație care a reprezentat un început al unei povești frumoase care continuă și astăzi.

După ce l-am cunoscut pe Steward am făcut un tur al întregului domeniu și am aflat că cei 13 cai deținuți de centru sunt toți din rasa Haflinger, cai de munte veniți din Tirol și antrenați special pentru a ține lecții de echitație atât pentru adulți cât și pentru copii. Sunt cai născuți în Tirol într-o zona cu un relief foarte asemănător cu cel pe care îl găsim la Runcu (zona de deal-munte cu pășune, păduri, pante mai domoale sau mai abrupte), sunt cai care nu se împiedică, nu alunecă și merg foarte bine pe pante abrupte. Pe scurt, sunt cai potriviți pentru a face ture călare lungi în natură și pentru a te bucura pe deplin de senzația de libertate pe care ți-o dau astfel de plimbări.

Ascultându-l pe Ionuț vorbind despre cai și echitație am înțeles că el chiar a construit locul acesta din suflet și că își dorește să ajungă aici cât mai mulți oameni care să aprecieze ce se găsește aici: natură, aer curat, plimbări călare pe dealurile și văile din jur, tihna. Spre deosebire de alte centre de echitație construite lângă marile orașe, aici la Runcu ai nenumărate trasee pe care le poți parcurge călare iar acest lucru pot spune că m-a fermecat încă de la început. Nu de-alta, însă îmi plac mult plimbările pe jos în natură iar oportunitatea de a face asta călare devenea interesantă.

Prima lecție de echitație am avut-o în a doua zi a călătoriei mele și am resimțit o ora ca fiind jumătate de zi. De la emoții!

Când am ajuns în manej Steward era pregătit deja, mă aștepta alături de antrenor. Mi-am pus toca (casca de protecție), am învățat să îmi reglez scărițele în funcție de înălțimea mea, mi s-a făcut instructajul pentru a fi în siguranță atât pe cal cât și pe lângă cal și a urmat încălecarea. Odată ajunsă acolo am observat că mă simțeam confortabil și îmi plăcea faptul că vedeam acum totul de la înălțime. Începutul era promițător. La primul pas pe care l-a făcut Steward, însă, emoțiile mele s-au dublat. Nu eram pe o mășinărie cu instrucțiuni de utilizare ci pe o ființă vie, cu voință proprie, pe care nu știam cum să o gestionez.

Cu ajutorul instructorului extrem de răbdător care mi-a explicat fiecare mișcare a calului am învățat să stau corect în șa, să pornesc și să opresc calul singură, să merg cu el stânga-dreaptă. Am făcut ture la pas în manej. La început însoțită de instructor la sol, apoi singură. Și ce triumfătoare mă simțeam! Cred că acesta a fost momentul în care mi-am conștientizat zâmbetul de pe față deși inima bătea mai să îmi sară din piept. Am încercat apoi să fac trap simplu și trap săltat, iar până la finalul lecției emoțiile s-au mai domolit și am putut să mă bucur de experiența întreagă.

Deși durase numai o oră, aveam impresia că a trecut jumătate de zi la cât de intens am simțit fiecare minut. Mă simțeam mai bine ca niciodată și mult mai curioasă legat de următoarea lecție. Dacă am învățat atâtea lucruri într-o singură lecție, îmi imaginam că deja de la următoarea trec la nivelul urmaăor, merg la galop! Urmând ca apoi să străbat călare dealurile din jur.

De la această primă experiență și până acum am pierdut șirul orelor petrecute în șa. Unele au fost în cadrul plimbărilor călare în natură iar altele în cadrul lecțiilor de echitație care m-au ajutat să conștientizez cât de important e să știi să comunici cu calul – care îți este întotdeauna partener de drum și e esențial să vă înțelegeți și să mergeți în aceeași direcție (atât la propriu, cât și la figurat!).

În primăvara lui 2016 am descoperit echitația prin călătoria pe care am sumarizat-o mai sus. De atunci am învățat să am răbdare și să învăț puțin câte puțin despre cai și despre echitație. Despre comunicare și despre cum să am grijă atât de mine, cât și de partenerul meu de plimbări – calul. Despre cum să mă bucur de liniște și plimbări călare străbătând dealuri, păduri și pășuni.

De atunci și până acum am fact cunoștință și cu restul “Blondelor de la Potcoava” (nume dat de către turiști cailor de aici pentru că numai Steward este băiat, restul fiind fete), însă parcă tot cu Steward m-am întâlnit de-a lungul timpului mai mult.

Potcoava mi-a devenit o a două casă și, cum ajung la ei de câteva ori de an, de 3 ani încoace am început să organizez la ei tabere tematice de echitație (cei care mă cunosc știu deja că organizez tabere tematice cu blogul meu de călătorie, toate fiind inspirate din pasiunile proprii și având concepte cât mai creative). În cadrul acestora participanții au parte de o experiență extraordinar de frumoasă în preajma cailor și au ocazia să cunoască echitația de la zero și să se bucure de fiecare moment: să învețe să comunice cu calul atât la sol cât și călare, să învețe să pregătească echipamentul și calul pentru lecția de echitație sau plimbarea călare, să afle cât de diferite sunt orele petrecute în manej – deci loc cunoscut de cal, față de cele din natură – din afară manejului, în care calul este atent la toate sunetele, mirosurile și mișcările din jur.

Dacă vrei să ai parte și tu de o astfel de experiență te invit să vii cu mine în următoarea tabără de echitație pe care o organizez în perioada 4 - 7 noiembrie 2021. Aceasta se numește “Horse Riding Adventure & Wine Explorer”, a ajuns la ediția a șaptea, are loc la centrul de echitație Potcoava (deci o să-l cunoști și pe Steward!) și, pe lângă echitație, am adăugat taberei și tema vinului – o altă pasiune de-a mea pe care am aprofundat-o de 5 ani de zile. Asta înseamnă că în fiecare zi vei avea parte de lucru cu caii și de plimbări călare în manej dar și în împrejurimi, iar la finalul fiecărei zile vei afla lucruri interesante despre vin și vei degusta câteva vinuri faine pe care le-am ales special pentru această tabără. Despre vinuri, însă, promit să povestesc într-un articol viitor. Sau mai multe :) Până atunci las aici linkul cu detaliile taberei de la început de noiembrie și te aștept cu drag!

Vizionare placuta