Setari Cookie-uri

Parasutismul ca antidot al monotoniei

Zborul provoaca dependenta. Nu prima saritura este cea mai grea, ci cea de-a doua. Totul incepe cu o idee. Cu o provocare. Urmeaza o jumatate de ora de instructaj riguros. Zumzetul motorului te ameteste. Avionul se inalta, iar orasul devine mic. Pamantul se transforma in petice de culoare. Te afli la 4000 de metri altitudine si ti se spune ca te vei intrepta spre pamant cu o viteza de 60 de metri pe secunda. Un minut, apartii doar aerului. Apoi, parasuta se va deschde si vei pluti 15, 30 de minute. Te arunci?

Zborul provoaca dependenta. Nu prima saritura este cea mai grea, ci cea de-a doua. Totul incepe cu o idee. Cu o provocare. Urmeaza o jumatate de ora de instructaj riguros. Zumzetul motorului te ameteste. Avionul se inalta, iar orasul devine mic. Pamantul se transforma in petice de culoare. Te afli la 4000 de metri altitudine si ti se spune ca te vei intrepta spre pamant cu o viteza de 60 de metri pe secunda. Un minut, apartii doar aerului. Apoi, parasuta se va deschde si vei pluti 15, 30 de minute. Te arunci?

O saritura cu parasuta este, conform statisticilor, mai putin periculoasa decat parcurgerea cu masina a 100 de kilometri de sosea. Iar daca totul se desfasoara conform regulilor, riscurile sunt aproape nule. Probabil de aceea multi dintre visatorii curajosi reusesc sa depaseasca teama instinctiva de inaltime si sa faca un drum pe orizontala pana la Clinceni, Strejnic sau Tuzla pentru a face o urcare si o coborare pe verticala de 3000, 4000 de metri.

Scuze, pot sa ma dau jos?

Da. Poti. Sunt doua drumuri. Cu pilotul, inapoi pe pista, sau pe calea aerului. E alegerea ta. Daca optezi pentru drumul cel mai lung (o aterizare confortabila in avion), pierzi insa o doza puternica de adrenalina si un sentiment puternic si, spun unii, aproape “divin”. Saritura cu parasuta se face prima data din curiozitate, teribilism sau curaj. Daca o repeti, este clar ca “microbul” te-a prins si, ca multi altii, vei avea o dependenta in plus. Nu una nociva insa. Ba din contra.
Cu toate ca in Romania exista din ce in ce mai multe cluburi particulare de “sky diving”, nu romanii sunt cei care se inghesuie sa incerce “saritura mortala”. Turistii straini sunt mult mai atrasi de cluburile de parasutism din Romania: de cel din Tuzla (in apropiere de Constanta), de cel din Strejnic (la 60 de kilometri de Bucuresti) sau de Aeroclubul “Aurel Vlaicu” (la kilometrul 16 pe soseaua Bucuresti-Alexandria).

In tandem sau singur si liber?

Depinde ce iti doresti. Poti deveni “zburator” profesionist daca urmezi un stagiu de pregatire teoretica si practica de cel putin sase luni. Vei sari singur, neinsotit de instructor, si complet liber sa faci orice miscari iti doresti. Dar asta abia dupa ce dai un examen psihologic, unul medical si proba sportiva de admitere. Cursurile sunt gratuite (subventionate de la stat) daca ai peste 16 ani, dar nu mai mult de 22. Asta doar la Aerodromul Clinceni, care este in administrarea Ministerului Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului, Turismului si Profesiilor Liberale. Daca ai peste 22 de ani, vei plati 17 euro pentru fiecare saritura de la 1000 de metri. Pentru a obtine licenta de zbor, se executa 25 de lansari din avion, zece automate (cu cordonul legat de cadrul central al avionului) si 15 la liber (deschiderea proprie a parasutei). Cu acest certificat poti zbura in orice aeroclub particular, iar cei cu adevarat pasionati pot avansa si pot continua acest sport la nivel de performanta.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
22 Octombrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.