Negocierea - arta de a spune "NU"

Mergeam prin bazarul din Hurghada. Nu-mi doream nimic in special – vroiam doar sa cunosc mai bine “piata”. Am intrat in primul butic pe care l-am vazut. Un barbat tanar imi arata calea si vorbea neintrerupt. Amesteca cuvinte din engleza, franceza si germana. Mai scapa si cate un cuvant rusesc, dar numai pentru a repeta obsesiv o intrebare. De unde eram. Din Romania… “Haghi”…adica Hagi. Mi-a zambit larg. Dinti albi si ochi stalucitori. Ai fi pariat ca e cel mai fericit om de pe pamant. Si cel mai curios. “De cat timp sunteti in Egipt ?”… “Welcome…welcome !”

Magazinul era micut si incarcat. Mii de vase, scrumiere, narghilele, piramidute si sfincsi miniaturali inghesuiti la gramada cu sticlute colorate de parfumuri, table de jah din jad sau baticuri si tricouri colorate puternic.
Nu intrebi cat costa un produs. Sau daca intrebi ti se spune foarte politicos, foarte cordial, sa alegi mai multe lucruri care iti plac. Te supui. Incepi sa te simti ca acasa. Nu te grabeste nimeni. Poti chiar fuma. Ti se aduce o scrumiera mare din alabastru. Te simti ca un seic. In Egipt esti mai mereu seic. Aduni lucruri. Te limitezi la putine fiindca nu stii cat costa. Baiatul zambeste si te invita la o bautura traditionala. Fierbinte, rosie, dulce si putin alcolizata. Iei loc pe o canapea larga, moale si curata. Tii hainele si maruntisurile langa tine. Cana intre degete si privirea in ochii zambitori ai tanarului care pare cel mai fericit si amabil om de pe fata pamantului. Negociezi. Se incepe de la un pret mare. Esti timid la inceput. Dar…cu cat negociezi cu atat descoperi ca iti place sa faci asta. Esti de-a dreptul uimit cand iti dai seama ca si lui ii place sa negocieze.

E o mica lupta purtata cu zambetul pe buze. Toata lumea castiga cand ambele parti sunt multumite. Eu am fost multumita. Nu atat de ce am cumparat ci mai ales de faptul ca am aflat, ca in Egipt, valoarea produsului sta si in timpul pe care il aloci negocierii lui. Nu numai banii au contat in buticul de la marginea trotuarului. A contact respectul pentru produs. Mai tarziu, mi-am dat seama ca pretul fusese incredibil de bun pentru mine. Dar a fost ultima data, din pacate cand am avut timp sa petrec doua ore la taclale cu un vanzator care parea cel mai fericit om de pe pamant.