Setari Cookie-uri

Valea Somuzului sau cum am descoperit o alta comoara a Sucevei

N-am crezut ca mai exista vreun loc pe care nu l-am vazut din Suceava. Mi-am dat seama ca m-am inselat odata ce am ajuns pe Valea Somuzului. Si totul s-a intamplat cu un dram de noroc, sa-i spunem asa.

valea somuzului Intr-o seara de joi primesc un telefon privind participarea la o excursie organizata in judetul meu, mai exact in municipiul Falticeni si imprejurimi. Din pacate, oferta se suprapunea cu un plan personal de vizita al orasului Timisoara. Am refuzat politicos, chiar daca suna foarte interesant ce mi s-a spus despre programul provizoriu. Cateva zile mai tarziu... Ghinion! Ma vad in ipostaza in care biletele de avion trebuiau anulate, asa ca imediat dupa am pus mana pe telefon si am intrebat daca mai sunt locuri libere pentru drumetia pe Valea Somuzului. Noroc! Mai erau fix doua locuri, asa ca am facut bagajele si am plecat.

Desi pe Aeroportul ”Stefan cel Mare” din Suceava exista curse regulate din Bucuresti, a fost mai ieftin sa alegem varianta auto. Dupa mai bine de 7 ore ajungem in Falticeni, unde am mancat exact cum le spun eu tuturor ca se mananca in Bucovina: prea bine! Doar ca de data asta eram pe Valea Somuzului.

Citește și:

Incursiune pe Valea Somuzului. Ziua I

valea somuzului Primim si mesajul de bun-venit din partea initiatorului acestei vizite, Mirela Nechita, care suna cam asa: ”Stramosului stejar / Cat de frumos si sfant mi-apari / Cand vine sa ma fure / Povestea blanzilor stejari / Si dorul de padure!... / Ce lucru trist, copac iubit, / Ca nu stii sa citesti!.../ De cate ori n-as fi dorit / Sa-ti scriu din Bucuresti...”. Va dati seama ca mi-a intrat direct in suflet. „Putem asemana oamenii cu copacii, pentru ca si noi avem radacini...”, mai spune organizatorul principal al acestei peripetii. N-am crescut in Valea Somuzului si e pentru prima oara am ajuns acolo, dar vorbele acestea ma facusera deja sa ma simt ca acasa.

E important sa precizez mai multe despre Valea Somuzului pentru ca e o diferenta istorica de granita intre Bucovina si Moldova, care a impartit oarecum Suceava in doua parti inegale. Bucovina a fost promovata intens, prin toata lumea, la simpozioane si targuri de turism. Rezultatul? Investitii masive si partea de nord a judetului Suceava s-a dezvoltat armonios, pe cand ”ragatenii” (asa sunt numiti cei care nu au fost sub ocupatie austriaca) au fost lasati in urma. Totusi, lasand la o parte inegalitatea creata in timp si sprijinita de autoritati, eu vreau sa va spun ca exista o parte pozitiva despre care vom vorbi mai tarziu.

Nu stiam unde voi sta si, sincer, nici nu ma interesa. Eram acasa. Pana la urma, am aflat si surpriza a fost mare intrucat am fost plasati in casele localnicilor din comuna Dolhesti. Localitatea este formata din satele Dolhestii Mari (unde este si primaria), Dolhestii Mici si Valea Bourei, aflandu-se la aproximativ 15 kilometri de Falticeni, pe valea raului Somuzul Mare. Cel mai interesant lucru de precizat despre comuna Dolhesti este ca aici s-a descoperit un mormant din 1900 – 1700 i.e.n, ceea ce arata ca radacinile localnicilor au un trecut destul de intins de-a lungul istoriei. Continuand, eu-s un pic mai rusinos de felul meu si deja ma gandeam cum sa fac sa ajung la mine acasa in Suceava. Cum naiba sa intram asa peste oamenii aia? Mai ales ca venisem si cu mana goala, nestiind unde vom sta. Pana la urma m-am lasat convins si am intrat asa la oameni in curte, unde am fost primiti cu zambete calde, urari de bine, imbratisari si mancare calda (v-am spus ca se mananca bine in Suceava, dar se mananca si mult...). Ne-am schimbat si luat in primire camera, apoi ne-am intins la povesti cu gazdele la o masa, afara, la un pahar de tuica buna. Si asa am incheiat prima zi: zambete, povesti, mancare buna si multa bucurie c-am venit pe Valea Somuzului.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
25 Iulie 2017
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.