Delta Dunarii - reportajul unei vacante fara frontiere

Eram in Cimitirul Vechi din Sulina cand un prieten, ajuns de 1 mai tocmai in Vama Veche, imi urla in telefon “E razboi civil aici!”. Multa lume, multa ploaie, putine terase deschise si toate pensiunile ocupate in proportie de 110%. Am fost invidiat pentru alegerea facuta. Pentru ca, daca in toata tara a plouat, daca litoralul a fost sufocat de aglomeratie iar statiunile montane au indurat frigul, deasupra Deltei s-a format o cupola de cer senin care nu a lasat decat cativa stropi de ploaie razleti sa patrunda in acest paradis al naturii. Asta in ciuda tuturor prognozelor care situau Doborogea in epicentrul codului galben-portocaliu.

Sulina si Sfantul Gheorghe pot fi destinatii finale doar pentru cei linistiti. Pentru ceilalti, aceste mici localitati sunt portile Deltei, puncte de trecere catre un paradis atat de putin descoperit incat senzatiile traite sunt probabil foarte asemanatoare cu cele simtite de un explorator. Daca ai avut vreodata indoieli ca Romania merita vizitata, aici ti sunt toate spulberate. De fapt, o data ajuns pe canalele ascunse ale Deltei nu te intrebi decat cum ai ajuns la varsta asta (oricare ar fi ea), fara sa fi ajuns aici.

Din Tulcea tuturor posibilitatilor

Resedinta judetului Tulcea este un oras primitor, construit pe coasta domoala a Dunarii. Portul lung si larg gazduieste sute de nave de diverse dimensiuni care urca si coboara pe bratul larg al apei. De aici, din port, te imbarci catre orice destiantie. Crisan, Sulina, Sfantul Gheorghe…

In sezon, de la 1 iunie, frecventa navelor de pasageri creste. Primavara si toamna sunt mai putine curse, cu exceptia cazurilor de maxima urgenta. In ultimii ani, mai multe firme particulare fac concurenta statului pe tronsonul Tulcea – Sfantul Gheorghe respectiv Tulcea –Sulina. Lucru dealtfel imbucurator pentru turistul care, chiar daca plateste cu 10, 15 lei in plus, nu mai este obligat sa astepte atat de multe ore sau zile, pana la plecarea urmatorului vas.

Via Sulina…

E greu sa gasesti lux in partea asta a tarii mai ales daca te hotarasti sa pleci fara rezervari si aranjamente prealabile. Vasele de pasageri, fie rapide fie in regim normal, sunt modeste si cel mai des, extrem de aglomerate. Cu “Rapida” care are regim de avion si atinge o viteza de 65-70 de kilometri, drumul pana la Sulina nu dureaza mai mult de doua ore si jumatate. Daca iei Cormoranul sau Pasagerul, care au mai multe opriri dar si un ritm mai incet, durata traseului se mareste cu o ora, doua. Dar si pretul scade de la 40 de lei la 20. Canalul Sulinei e larg, marginit uneori de stufaris, alteori de sate sau paduri. Pe alocuri apar case izolate cu acoperisuri de stuf. Senzatia de libertate este accentuata de orizontul generos, de cirezile de vaci pierdute pe campuri sau de caii care alearga sau pasc linistiti la marginea apei. Drumul trece usor in zgomotul motorului si in zumzetul uneori placut, alteori deranjant al aglomeratiei de pe vas.